Cruda viata

    Incerc sa scriu ceva despre mine, nu stiu daca ma pot exprima corect , nu stiu daca gresesc , dar sunt eu . V'ati gadit vreodata la cuvantul eu ? ce inseamna ? cine e acel eu ?si ce poveste are ? fiecare dintre acesti oameni pe care ii vezi zi de zi ,  ca ii cunosti sau nu , fiecare are o poveste ne spusa , fiecare reprezinta ceva . Cand iesi in lume uitate la fiecare in parte si incearca sa ii citesti . Vei fi surprins de cea ce vei vedea . Din acea categorie fac parte si eu .
   Sunt un simplu om dintr'o poveste pe care putini o stiti . Si cand zic putini asta inseamna ca nici eu nu sunt sigur unde e locul meu si ce voi fi , stiu doar trecutul care acum a trecut , iar viitorul imi este absent . Doar prezentul e al meu si il creez cum vreau eu , lafel si tu . Sunt un biet calator in lumea reala care incearca sa supravietuiasca in jungla orasului . Inchis intr'o cutie incerc sa imi eliberez ideile si sa le duc mai departe . E greu . De fiecare data cand stau ma intreb : oare dc ma simt special ? ma simt unic printre toti . Cum e de vad atatea lucruri , cunosc oameni noi si le invat cate putin din poveste. Si totusi ma simt singur in milioane de oameni. 
   Zi de zi fac un drum spre scoala cu intentia de a invata ceva , dar oare imi va fi de folos candva ? 
   Zi de zi ma joc un singur joc , viata . Trebuie sa traiesc sa imi fac datoria de calator in aceasta lume cruda .
   Zi de zi ma bat si sper la o zi mai buna ...
   Am crescut printre oameni buni dar si oameni rai , am indurat multe dureri si am rabdat pana la ultima putere . Si iatama pe mine inca indur si rabd, dar pana cand ? am invatat sa fiu un egoist , un dur care nu ii pasa prea mult de cea ce se intampla in jur . Asta ma facut sa pierd mult , dragoste , vise , prieteni . Oamenii te iseala , ei te doboara pentu a castiga ceva mai bun . Asta fac si eu , zdrobesc , dobor, lupt pentru a castiga inca un minut de trait si pentru a ajunge la locul dorit . Gresesc ? daca gresesc de ce toti fac acelas lucru ? eu invat de la altul , sunt in simplu elev in clasa vietii . Dar cu toate astea pot gandi sa imi dau seama de bine si de rau . Si tocmai de acea ma simt unic . Viata face parte din visul meu , deci o pot controla . dar nu si dragostea pe care eu nu stiu nimic de ea . unde se afla ? o vreau ...

Dincolo de usa

  

    Intr'o zi de dupa amiaza vroiam sa dorm , afara era intuneric din cauza noriilor ce de abia asteptau sa isi verse lacrimile pe asfalturile incinse  . Am stat eu ce am stat si am inceput sa ma gandesc . Sa ma gandesc la o alta lume dincolo de usa camerei mele . Acolo gasesc tot ce imi doresc, toate visurile si ideile pe care le'am avut si nu am ajuns inca la ele . Lumea imi spune sa nu mai visez atat , dar oricat as incerca asta sunt eu . Gandurile sunt cei mai buni prieteni care ma pot ajuta in orice situatie . La acelas nivel sunt si visele . Pot spune ca inca visez cand sunt treaz , visez pentru ca nu am cea ce imi doresc, visez pentru a gasi o modalitate de a avea , gandesc si visez, pentru ca doar asta stiu sa fac . 

   Intru in casa , ma indrept spre camera mea , deschid usa ...

   incaperea nu mai seamana deloc a fi camera din totdeauna , e cu totul altceva . E mare sau mai  bine zis e atat de mare incat nu iti poti imagina . Ma intorc sa vad sufrageria , totul e normal . Si ma uit iar in camera , nu visez , chiar e camera mea , dar nu ca inainte . O priveliste cum nu am mai vazut imi cuprind ochii . Fac un pas in fata si ating cu picioarele iarba verde si umeda . In spatele meu nu e nimic, doar o usa care in interiorul ei o vad pe bunica mea. De frica inchir repede usa si explorez in jur. intre timp imi vine in minte o caprioara, inchid ochii , ii deschid si vad 2,3 si chiar mai multe caprioare la un loc . ma uit in stanga , vad o turma de cai albi care foarte incet se apropie spre mine. Nu ma sperii deoarece mi'am dat seama ca tot cea ce gandesc devine realitate si apoi incep sa ma gandesc si la alte chestii , o casa , florii , tot ce e mai frumos . apoi incep sa ma gandesc la oras , lumea de acolo , magazine , masini ,... totul o ia invers . Nu mai suport , o galagie infernala imi acopera urechiile .In jurul meu sunt numai masinarii care zdrongane , sunt ruginite . Cat vezi cu ochiul doar cladiri imense care nu lasa soarele sa lumineze . Pamantul e uscat ... doar masini . Inchid ochii de frica , stau cateva secunde dupa care nu mai aud nimik , ii deschid ,ma uit la tavan . Eu sunt in pat , se pare ca totul a fost un vis . Un vis atat de frumos la inceput si atat de infricosator la sfarsit ...

  dar visul continua cu acel sfarsit . Blocuri , masini , cladiri inalte, ... oare cand ma trezesc definitiv. Oare cand totul va deveni ca la inceput ? sunt inchis intro cutie cenusie vopsita intr'o culoare vesela ,dar ce veselie cand totul in jur e atat de dur ? Asta e lumea moderna, visul prezentului . 

   Eu inca visez ...