Intr'o zi de dupa amiaza vroiam sa dorm , afara era intuneric din cauza noriilor ce de abia asteptau sa isi verse lacrimile pe asfalturile incinse . Am stat eu ce am stat si am inceput sa ma gandesc . Sa ma gandesc la o alta lume dincolo de usa camerei mele . Acolo gasesc tot ce imi doresc, toate visurile si ideile pe care le'am avut si nu am ajuns inca la ele . Lumea imi spune sa nu mai visez atat , dar oricat as incerca asta sunt eu . Gandurile sunt cei mai buni prieteni care ma pot ajuta in orice situatie . La acelas nivel sunt si visele . Pot spune ca inca visez cand sunt treaz , visez pentru ca nu am cea ce imi doresc, visez pentru a gasi o modalitate de a avea , gandesc si visez, pentru ca doar asta stiu sa fac .
Intru in casa , ma indrept spre camera mea , deschid usa ...
incaperea nu mai seamana deloc a fi camera din totdeauna , e cu totul altceva . E mare sau mai bine zis e atat de mare incat nu iti poti imagina . Ma intorc sa vad sufrageria , totul e normal . Si ma uit iar in camera , nu visez , chiar e camera mea , dar nu ca inainte . O priveliste cum nu am mai vazut imi cuprind ochii . Fac un pas in fata si ating cu picioarele iarba verde si umeda . In spatele meu nu e nimic, doar o usa care in interiorul ei o vad pe bunica mea. De frica inchir repede usa si explorez in jur. intre timp imi vine in minte o caprioara, inchid ochii , ii deschid si vad 2,3 si chiar mai multe caprioare la un loc . ma uit in stanga , vad o turma de cai albi care foarte incet se apropie spre mine. Nu ma sperii deoarece mi'am dat seama ca tot cea ce gandesc devine realitate si apoi incep sa ma gandesc si la alte chestii , o casa , florii , tot ce e mai frumos . apoi incep sa ma gandesc la oras , lumea de acolo , magazine , masini ,... totul o ia invers . Nu mai suport , o galagie infernala imi acopera urechiile .In jurul meu sunt numai masinarii care zdrongane , sunt ruginite . Cat vezi cu ochiul doar cladiri imense care nu lasa soarele sa lumineze . Pamantul e uscat ... doar masini . Inchid ochii de frica , stau cateva secunde dupa care nu mai aud nimik , ii deschid ,ma uit la tavan . Eu sunt in pat , se pare ca totul a fost un vis . Un vis atat de frumos la inceput si atat de infricosator la sfarsit ...
dar visul continua cu acel sfarsit . Blocuri , masini , cladiri inalte, ... oare cand ma trezesc definitiv. Oare cand totul va deveni ca la inceput ? sunt inchis intro cutie cenusie vopsita intr'o culoare vesela ,dar ce veselie cand totul in jur e atat de dur ? Asta e lumea moderna, visul prezentului .
Eu inca visez ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu