Ea a zis ca merit ceva mai bun, ca ma raneste.
Eu ii zic ca lipsa ei ma va ucide.
marți, 8 aprilie 2014
miercuri, 19 martie 2014
Castigam daca pierdem?
Incep sa ma urasc, iubind persoane nepotrivite. Ma atasez atat de repede de anumite persoane la care cel putin cred ca nu am nici macar o picatura de speranta. Dar totusi nu pot renunta, prefacanduma ca exista o mica portita.
Incerc sa imi scot ideea din gand. Dar cum as putea cand ea e singura persoana pentru care as face orice sacrificiu pentru a ii fii bine? Ma vad in fiecare zi cu ea, si de fiecare data ma pierd in privirea ei. Poate nu e cea mai frumoasa in ochii altora, dar din privinta mea, ea e tot frumosul adunat la un loc, atat fizic cat si caracteristic. Poate nu se imbraca precum un model de la televizor sau reviste, dar ii sta minunat in stilul ei. Nu e cea mai finuta persoana, dar, imi place pentru ca e ea. O iubesc pentru tot ceea ce este, pentru nebuniile ei, gandurile ei, caracterul ei, zambetul ei, ochii ei, si tot ceea ce provine din partea ei. Tin la ea pentru ca e ea si nu altcineva. E originala. E una singura, si e minunata.
Incep sa cred ca innebunesc, ca o iau razna. In capul eu e numai ea, de dimineata cand ma trezesc, cand stau la calculator, cand ma plimb prin casa, cand ies afara, cand stau pe banca, inainte de culcare pana adorm. E acolo si nu vrea sa iasa sau nu pot, nu am puterea sa o las sa iasa. Atunci cand imi suna telefonul mereu cred ca ma apeleaza ea, si atunci cand chiar o face, ma simt implinit si fericit, ma face sa zambesc in orice circumstanta, ma simt ca si cum as pluti pe un nor.
Cand ies cu ea afara si adeseori sa intamplat ca cineva sa creada ca suntem impreuna sau sa zica ca ne sta bine, mi se inmoaie picioarele, mi se taie respiratia si simt ca si cum inima mi-ar sta in loc.
Ironia este ca pe langa ea sunt invizibil, ea se uita la altii pe cand eu nici macar nu sunt o optiune. Si imi frange inima si imi vine sa urlu de durere cand imi spune ca ii place de cutarica sau de cutarica. In privinta ei suntem doar buni prieteni si nimic altceva. Si de multe ori imi trece prin minte sa provoc o cearta sa ne indepartam unul de altul pentru o vreme ca apoi sa putem incepe din nou din alt unghi. Dar daca nu vom mai putea incepe nimic ? Daca pierd si aceasta prietenie ? NU as suporta gandul. Si nu am o alta varianta decat sa indur si sa sper ca voi trece peste. dar imi e frica ca atunci ca nd va fi cu altcineva sa devin involuntar gelos, imi e frica sa o indepartez definitiv... imi e frica sa o pierd. Si pe de alta parte imi e frica sa ii spun cu adevarat ce simt pentru ea, pentru ca reactia ei imi este necunoscuta. Nu stiu ce va face. Dar oricum as face nu cred ca as putea sa schimb ceva in bine!
Toata lumea imi spunde sa trec peste, ca viata merge inainte si ca nu e singura fata. Dar eu le zic mereu: Nu, nu e singura fata si stiu ca as putea sa gasesc pe oricine altcineva, dar pentru nimeni nu as purta acelas sentiment. Acelasi caracter si acelas mod de gandire nu as mai gasi la nici o fata.
Incerc sa imi scot ideea din gand. Dar cum as putea cand ea e singura persoana pentru care as face orice sacrificiu pentru a ii fii bine? Ma vad in fiecare zi cu ea, si de fiecare data ma pierd in privirea ei. Poate nu e cea mai frumoasa in ochii altora, dar din privinta mea, ea e tot frumosul adunat la un loc, atat fizic cat si caracteristic. Poate nu se imbraca precum un model de la televizor sau reviste, dar ii sta minunat in stilul ei. Nu e cea mai finuta persoana, dar, imi place pentru ca e ea. O iubesc pentru tot ceea ce este, pentru nebuniile ei, gandurile ei, caracterul ei, zambetul ei, ochii ei, si tot ceea ce provine din partea ei. Tin la ea pentru ca e ea si nu altcineva. E originala. E una singura, si e minunata.
Incep sa cred ca innebunesc, ca o iau razna. In capul eu e numai ea, de dimineata cand ma trezesc, cand stau la calculator, cand ma plimb prin casa, cand ies afara, cand stau pe banca, inainte de culcare pana adorm. E acolo si nu vrea sa iasa sau nu pot, nu am puterea sa o las sa iasa. Atunci cand imi suna telefonul mereu cred ca ma apeleaza ea, si atunci cand chiar o face, ma simt implinit si fericit, ma face sa zambesc in orice circumstanta, ma simt ca si cum as pluti pe un nor.
Cand ies cu ea afara si adeseori sa intamplat ca cineva sa creada ca suntem impreuna sau sa zica ca ne sta bine, mi se inmoaie picioarele, mi se taie respiratia si simt ca si cum inima mi-ar sta in loc.
Ironia este ca pe langa ea sunt invizibil, ea se uita la altii pe cand eu nici macar nu sunt o optiune. Si imi frange inima si imi vine sa urlu de durere cand imi spune ca ii place de cutarica sau de cutarica. In privinta ei suntem doar buni prieteni si nimic altceva. Si de multe ori imi trece prin minte sa provoc o cearta sa ne indepartam unul de altul pentru o vreme ca apoi sa putem incepe din nou din alt unghi. Dar daca nu vom mai putea incepe nimic ? Daca pierd si aceasta prietenie ? NU as suporta gandul. Si nu am o alta varianta decat sa indur si sa sper ca voi trece peste. dar imi e frica ca atunci ca nd va fi cu altcineva sa devin involuntar gelos, imi e frica sa o indepartez definitiv... imi e frica sa o pierd. Si pe de alta parte imi e frica sa ii spun cu adevarat ce simt pentru ea, pentru ca reactia ei imi este necunoscuta. Nu stiu ce va face. Dar oricum as face nu cred ca as putea sa schimb ceva in bine!
Toata lumea imi spunde sa trec peste, ca viata merge inainte si ca nu e singura fata. Dar eu le zic mereu: Nu, nu e singura fata si stiu ca as putea sa gasesc pe oricine altcineva, dar pentru nimeni nu as purta acelas sentiment. Acelasi caracter si acelas mod de gandire nu as mai gasi la nici o fata.
luni, 5 martie 2012
Drogul ..
E periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de doua minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp insa, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogatii fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste.
marți, 19 aprilie 2011
Invata din mers
Ei bine , nu prea stau sa imi pierd timpul scriind pe acest blog ,dar uneori simti nevoia sa te descarci , sa spui tuturor ceea ce simti , astfel blogul pe care l-am creeat a devenit unul din putinii prieteni de incredere pe care ii am .
Zi de zi , fiecare ora , fiecare minut , secunda cu secunda noi invatam cate ceva din viata si captivam cat mai multa experienta . Ei bine asta pentru un tip normal . Mai exista si al-2-lea tip de oameni care nu prea le intereseaza viata si se lasa dusi de val , apoi spun : asta mi-a fost soarta ! Exact asa am fost eu pana acum 3-4 saptamani inainte , apoi brusc m-am schimbat ..
Ca de obicei eram intins in pat , ma uitam la tavan si visam lumea creata de mine . Apoi sa intamplat tragedia ! Ceva nu era in regula , ceva nu se incadra in visul meu . Parca nu se potrivea ceva . Amestecasem realitatea cu visul ! Apoi am stat si m-am gandit .. Eu visez dar oare voi realiza ceva in realitate ? In visele mele totul se intampla cum vroiam , iar daca ceva iesea de sub control ,deschideam ochii apoi ii inchideam , un fel de "reset" si voila , perfectiune . Dar in realitate e total diferit . In realitate poti schimba lucrurile , dar mai intai trebuie sa te gandesti bine ceea ce vrei sa faci , apoi daca ai gresit , Nu mai exista "reset" , treci direct pe traiectoria "shotdown" .
In fine ... m'am apucat sa fac portrete . Am imprumutat de la un prieten niste coli speciale de desen si un creion bun , apoi am inceput . Am inceput sa desenez de pe net , apoi portretul unei prietene mai vechi , cativa colegi ,.. si sa intamplat sa imi placa de o prietena . Ups .. era ceva serios . Si chiar vroiam sa fac ceva . Poi , pentru inceput i'am facut in portret de care , chiar sunt uimit ca l-am facut eu , si i-a placut . Am vrut sa o vad de aproape , sa rezolvat si asta .. trebuia sa ii duc originalul . Ajuns la ea am inceput sa ma pierd . Pot spune ca ea e una din putinele fete la care ma pierd in fata lor . Ajuns din noi acasa ma cuprinsese o nervozitate subtila fata de mine si nu ma puteam ierta in nici un fel .
Apoi mi-am luat decizia : Din secunda urmatoare: nu te mai pierzi , nu rusine , nu nimic care sa ma traga in jos . Dar prea tarziu in privinta ei ... totul spulberat . Deja imi facusem impresie rea , un nepriceput timid bun de nimic . Asta e . Nu a mers , am captat inca o experienta , poate data viitoare va merge .
Din toate astea am invatat lucruri foarte importante . De fiecare data cand gresesc sa nu ma enervez ca am gresit , ci sa ma bucur ca am invata sa nu mai gresesc , pentru ca putea fi si mai rau . Si cel mai important lucru , nu doar sa visez , ci sa si imi traiesc visele !
Din clipa aceea fostul Daniel a murit si sa nascut altul . Unul cu totul diferit .
Zi de zi , fiecare ora , fiecare minut , secunda cu secunda noi invatam cate ceva din viata si captivam cat mai multa experienta . Ei bine asta pentru un tip normal . Mai exista si al-2-lea tip de oameni care nu prea le intereseaza viata si se lasa dusi de val , apoi spun : asta mi-a fost soarta ! Exact asa am fost eu pana acum 3-4 saptamani inainte , apoi brusc m-am schimbat ..
Ca de obicei eram intins in pat , ma uitam la tavan si visam lumea creata de mine . Apoi sa intamplat tragedia ! Ceva nu era in regula , ceva nu se incadra in visul meu . Parca nu se potrivea ceva . Amestecasem realitatea cu visul ! Apoi am stat si m-am gandit .. Eu visez dar oare voi realiza ceva in realitate ? In visele mele totul se intampla cum vroiam , iar daca ceva iesea de sub control ,deschideam ochii apoi ii inchideam , un fel de "reset" si voila , perfectiune . Dar in realitate e total diferit . In realitate poti schimba lucrurile , dar mai intai trebuie sa te gandesti bine ceea ce vrei sa faci , apoi daca ai gresit , Nu mai exista "reset" , treci direct pe traiectoria "shotdown" .
In fine ... m'am apucat sa fac portrete . Am imprumutat de la un prieten niste coli speciale de desen si un creion bun , apoi am inceput . Am inceput sa desenez de pe net , apoi portretul unei prietene mai vechi , cativa colegi ,.. si sa intamplat sa imi placa de o prietena . Ups .. era ceva serios . Si chiar vroiam sa fac ceva . Poi , pentru inceput i'am facut in portret de care , chiar sunt uimit ca l-am facut eu , si i-a placut . Am vrut sa o vad de aproape , sa rezolvat si asta .. trebuia sa ii duc originalul . Ajuns la ea am inceput sa ma pierd . Pot spune ca ea e una din putinele fete la care ma pierd in fata lor . Ajuns din noi acasa ma cuprinsese o nervozitate subtila fata de mine si nu ma puteam ierta in nici un fel .
Apoi mi-am luat decizia : Din secunda urmatoare: nu te mai pierzi , nu rusine , nu nimic care sa ma traga in jos . Dar prea tarziu in privinta ei ... totul spulberat . Deja imi facusem impresie rea , un nepriceput timid bun de nimic . Asta e . Nu a mers , am captat inca o experienta , poate data viitoare va merge .
Din toate astea am invatat lucruri foarte importante . De fiecare data cand gresesc sa nu ma enervez ca am gresit , ci sa ma bucur ca am invata sa nu mai gresesc , pentru ca putea fi si mai rau . Si cel mai important lucru , nu doar sa visez , ci sa si imi traiesc visele !
Din clipa aceea fostul Daniel a murit si sa nascut altul . Unul cu totul diferit .
vineri, 28 ianuarie 2011
چطور مي توان بهتر زندگي کرد؟ / Cum poti trai mai frumos ?
از خدا پرسيدم:خدايا چطور مي توان بهتر زندگي کرد؟
خدا جواب داد :گذشته ات را بدون هيچ تاسفي بپذير
با اعتماد زمان حال ات را بگذران و بدون ترس براي آينده آماده شو
ايمان را نگهدار و ترس را به گوشه اي انداز..
شک هايت را باور نکن و هيچگاه به باورهايت شک نکن
زندگي شگفت انگيز است فقط اگربدانيد که چطور زندگي کنيد
مهم این نیست که قشنگ باشی ، قشنگ این است که مهم باشی! حتی برای یک نفر
مهم نیست شیر باشی یا آهو مهم این است با تمام توان شروع به دویدن کنی
كوچك باش و عاشق.. كه عشق می داند آئین بزرگ كردنت را
بگذارعشق خاصیت تو باشد نه رابطه خاص تو باکسی
موفقيت پيش رفتن است نه به نقطه ي پايان رسيدن
فرقى نمي كند گودال آب كوچكى باشى يا درياى بيكران... زلال كه باشى، آسمان در توست
نلسون ماندلا
L-am intrebat pe D-zeu : Cum pot trai mai frumos ?
D-zeu mi-a raspuns : accepta orice intamplare fara sa regreti
Cu incredere tariesteti viata si fara frica asteapta viitorul
.. Pastreazati increderea si arunca frica
in ceea ce ai incredere nu fi confuz
Viata e frumoasa , doar trebuie sa sti sa traiesti
Nu e important sa fi frumos , frumos este sa fi important , chiar si pentru o persoana !
Nu e important sa fi Leu sau Caprioara , Important e sa alergi
Fi mic si iubeste ... pentru ca iubirea stie sa te faca mare
Succesul este sa mergi in fata nu sa te opresti intr-un anumit punct
Nu conteaza cat de mare e balta cu apa , poate sa fie si ocean si o gropita mica . cerul tot o sa fie pe tine
marți, 19 octombrie 2010
Cruda viata
Sunt un simplu om dintr'o poveste pe care putini o stiti . Si cand zic putini asta inseamna ca nici eu nu sunt sigur unde e locul meu si ce voi fi , stiu doar trecutul care acum a trecut , iar viitorul imi este absent . Doar prezentul e al meu si il creez cum vreau eu , lafel si tu . Sunt un biet calator in lumea reala care incearca sa supravietuiasca in jungla orasului . Inchis intr'o cutie incerc sa imi eliberez ideile si sa le duc mai departe . E greu . De fiecare data cand stau ma intreb : oare dc ma simt special ? ma simt unic printre toti . Cum e de vad atatea lucruri , cunosc oameni noi si le invat cate putin din poveste. Si totusi ma simt singur in milioane de oameni.
Zi de zi fac un drum spre scoala cu intentia de a invata ceva , dar oare imi va fi de folos candva ?
Zi de zi ma joc un singur joc , viata . Trebuie sa traiesc sa imi fac datoria de calator in aceasta lume cruda .
Zi de zi ma bat si sper la o zi mai buna ...
Am crescut printre oameni buni dar si oameni rai , am indurat multe dureri si am rabdat pana la ultima putere . Si iatama pe mine inca indur si rabd, dar pana cand ? am invatat sa fiu un egoist , un dur care nu ii pasa prea mult de cea ce se intampla in jur . Asta ma facut sa pierd mult , dragoste , vise , prieteni . Oamenii te iseala , ei te doboara pentu a castiga ceva mai bun . Asta fac si eu , zdrobesc , dobor, lupt pentru a castiga inca un minut de trait si pentru a ajunge la locul dorit . Gresesc ? daca gresesc de ce toti fac acelas lucru ? eu invat de la altul , sunt in simplu elev in clasa vietii . Dar cu toate astea pot gandi sa imi dau seama de bine si de rau . Si tocmai de acea ma simt unic . Viata face parte din visul meu , deci o pot controla . dar nu si dragostea pe care eu nu stiu nimic de ea . unde se afla ? o vreau ...
luni, 18 octombrie 2010
Dincolo de usa
Intr'o zi de dupa amiaza vroiam sa dorm , afara era intuneric din cauza noriilor ce de abia asteptau sa isi verse lacrimile pe asfalturile incinse . Am stat eu ce am stat si am inceput sa ma gandesc . Sa ma gandesc la o alta lume dincolo de usa camerei mele . Acolo gasesc tot ce imi doresc, toate visurile si ideile pe care le'am avut si nu am ajuns inca la ele . Lumea imi spune sa nu mai visez atat , dar oricat as incerca asta sunt eu . Gandurile sunt cei mai buni prieteni care ma pot ajuta in orice situatie . La acelas nivel sunt si visele . Pot spune ca inca visez cand sunt treaz , visez pentru ca nu am cea ce imi doresc, visez pentru a gasi o modalitate de a avea , gandesc si visez, pentru ca doar asta stiu sa fac .
Intru in casa , ma indrept spre camera mea , deschid usa ...
incaperea nu mai seamana deloc a fi camera din totdeauna , e cu totul altceva . E mare sau mai bine zis e atat de mare incat nu iti poti imagina . Ma intorc sa vad sufrageria , totul e normal . Si ma uit iar in camera , nu visez , chiar e camera mea , dar nu ca inainte . O priveliste cum nu am mai vazut imi cuprind ochii . Fac un pas in fata si ating cu picioarele iarba verde si umeda . In spatele meu nu e nimic, doar o usa care in interiorul ei o vad pe bunica mea. De frica inchir repede usa si explorez in jur. intre timp imi vine in minte o caprioara, inchid ochii , ii deschid si vad 2,3 si chiar mai multe caprioare la un loc . ma uit in stanga , vad o turma de cai albi care foarte incet se apropie spre mine. Nu ma sperii deoarece mi'am dat seama ca tot cea ce gandesc devine realitate si apoi incep sa ma gandesc si la alte chestii , o casa , florii , tot ce e mai frumos . apoi incep sa ma gandesc la oras , lumea de acolo , magazine , masini ,... totul o ia invers . Nu mai suport , o galagie infernala imi acopera urechiile .In jurul meu sunt numai masinarii care zdrongane , sunt ruginite . Cat vezi cu ochiul doar cladiri imense care nu lasa soarele sa lumineze . Pamantul e uscat ... doar masini . Inchid ochii de frica , stau cateva secunde dupa care nu mai aud nimik , ii deschid ,ma uit la tavan . Eu sunt in pat , se pare ca totul a fost un vis . Un vis atat de frumos la inceput si atat de infricosator la sfarsit ...
dar visul continua cu acel sfarsit . Blocuri , masini , cladiri inalte, ... oare cand ma trezesc definitiv. Oare cand totul va deveni ca la inceput ? sunt inchis intro cutie cenusie vopsita intr'o culoare vesela ,dar ce veselie cand totul in jur e atat de dur ? Asta e lumea moderna, visul prezentului .
Eu inca visez ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)